Duminica trecuta, in padurile de la Moara Vlasiei, la circa 30 de km de Bucuresti, a avut loc “Haiduci si Domnite”, ultimul concurs de ciclism pentru amatori din 2015. Evident, nu puteam sa ratez asa ceva. Desi a fost cel mai prost rezultat ever, am terminat pe locul 480 din 490 de participanti la traseul de 30 km, a fost de departea cea mai misto experienta de acest gen.
Particip foarte rar la concursuri de bicicleta, de doua-trei ori pe an, si in mod normal trag tare sa scot un timp cat mai bun. Nu sunt antrenata, asa ca de obicei sunt undeva la jumatatea clasamentului. Sambata, cu o zi inainte de Haiduci si domnite am alergat circa 20 de km, eram si cam obosita fiind o sapatamana foarte incarcata la serviciu, asa ca nu am avut nicio pretentie.
Traseul a fost minunat, in mare parte pe poteci din padure, acoperite cu frunze, pe malul lacurilor din zona, prin sat si o mica bucata pe langa autostrada A3. M-am tot oprit sa fac poze si sa ma bucur de peisaj. Pur si simplu am mers in ritmul meu si m-am bucurat de o duminica superba de toamna petrecuta in natura.
Am ajuns sa le dau dreptate celor cu mai multa experienta care spun tot timpul ca lucrul cel mai important este sa te bucuri de cursa si apoi sa termini concursul 🙂
Ce mi-a placut
– traseul a fost superb si destul de usor (ca incepator puteai merge mai incet si era ok, iar daca te tineau muschetii puteai sa dai tare la pedale si devenea interesant);
– au fost suficiente puncte de alimentare cu bauturi pentru sportivi, apa, glucoza, fructe, dulciuri;
– ora la care a fost pus concursul – 11.00 – tocmai buna;
– traseul bine marcat si foarte multi voluntari;
– taxa de participare accesibila;
Ce nu mi-a placut
– primii 4 km de pe traseul standard s-au desfasurat in buna parte pe poteci foarte mici si in panta, unde incapea o singura bicicleta. Practic nu se putea merge decat pe langa bicicleta. Cativa concurenti s-au enervat.
Abia astept editia viitoare 🙂
catiusaivanovblog 